- Deja este o tradiţie ca frumoasa conlucrare educativă a bisericii din Anenii Noi cu şcoala, să se transpună la sfîrşit de an în diverse pelerinaje pe la diferite mănăstiri ale republicii (Mănăstirea Hîncu, Curchi, Cosăuţi, Orheiul-Vechi, Căpriana, Ţîpova, Saharna, Suruceni ş.a.), organizate de biserica raionului. Ştiut este deja că din rodul acestor excursii sufletul elevului devine mai bogat, memoria mai amplă, imaginea mai cultă, gîndirea mai abstractă şi simţirea mai sensibilă, deoarece tezaurul istoric al meritelor strămoşilor şi duhul sacru al ţinuturilor inevitabil lasă o amprentă sau o mişcare promiţătoare de schimbare a sufletului spre bine. Iar aceasta nu este altceva decît o educaţie prin cunoaştere. Cunoştinţele devin mai ample cînd pelerinii mai reuşesc să primească binecuvîntare şi să vorbească şi cu stareţul mănăstirii, precum P.S. Petru (Mănăstirea Hîncu), arhimandritul Ieronim (Palii) (Mănăstirea Cosăuţi), Policarp (Mănăstirea Ţîpova), Siluan (Mănăstirea Curchi) şi alţi monahi care le spun elevilor despre acele foloase pentru suflet pe care în lume cu greu le poţi afla. La fel este îmbucurător să vezi asaltul elevilor pe la chioşcurile bisericii, scrierea pomelnicilor, căutarea răspunsurilor la diverse întrebări pe de o parte, iar pe de alta să ai posibilitatea a le răspunde satisfăcător şi să le fii util scopurilor lor.