- Pentru r-ul Anenii Noi, pînă în anul 1994, cînd s-a început construcţia bisericii, fenomenul sectar era ceva firesc şi chiar alarmant. Baptiştii, adventiştii, pocăiţii, iehoviştii şi alte curente de tot soiul, ameninţau pînă la desfiinţare valorile strămoşeşti. Treptat, prin activismul misionar al părintelui Ioan Valuţa, la întîlnirile cu creştinii, de la orice serviciu divin, lumea a început să cunoască adevărul credinţei şi să respingă orice provenienţă sectară. În aşa mod, fenomenul sectar şi-a micşorat simţitor activismul, izolîndu-se. Lucrarea bisericii prin diverse strategii misionare, pur şi simplu înnăbuşea lucrarea sectară, nepermiţîndu-i-se măcar vreun loc de acţiune socială. Un exemplu victorios a fost atunci cînd părintele dimpreună cu enoriaşii, înarmîndu-se cu steaguri şi cruci, au mers în faţa autorităţilor, cerînd cu succes interzicerea adunării iehoviştilor din ţară pe stadionul raional, pentru a nu se provoca tulburări sociale.

 În acelaşi context, recent, după o perioadă îndelungată de linişte, creştinii au observat pe toţi stîlpii r-lui anunţuri de tipul: „Dacă tu boleşti şi ai nevoie de ajutor, te invităm la slujba vindecării, săvîrşită de pastorul Serghei Rodideal (Comrat)”. Ultimul se prezenta ca un ales a lui Dumnezeu, care se va ruga pentru vindecarea bolnavilor, şi Dumnezeu va face prin el surprize de tot felul, începînd de la vindecarea cancerului şi terminînd cu îmbunătăţirea vederii. Însă ortodocşii raionului nefiind indiferenţi de sufletele analfabete aflate în căutare, cu binecuvîntarea părintelui, au mers la această adunare aşa-zis vindecătoare, pentru a pune întrebări şi a distribui foi volante despre caracterul satanic al vindecărilor lui Kaşpirovschii şi a tuturor aşa-zişilor doctori.

- Desigur că întrebările ortodocşilor loveau din plin în pseudo-adevărul mărturisit de pastorul Serghei, incomodîndu-l pînă la înroşire şi sufocare, dublată şi de o reacţie nevrotică. Culmea ororii şi totodată încheierea „slujbei terapeutice” a fost concertul cîntărilor instrumentale de la care atmosfera devenea una confuză, manipulativă şi haotică, iar „rugătorii” părînd a fi beţi sau drogaţi. A doua zi vindecătorul nici nu a mai avut ce face în Aneni. Făcînd aceşti paşi, ortodocşii au ştiut că mărturisesc adevărata credinţă, lumina şi libertatea cea fără de păcat, unde Dumnezeu se arată ca simţire a credinţei inimii, dînd dovadă atît de toleranţă constructivă cît şi de faptele păstrării şi apărării credinţei strămoşeşti.     

Redacţia