Data de 31 august a rămas pentru vecie înscrisă în inima şi în istoria poporului nostru reanimat după 1989, ca o zi de aleasă cinstire şi veşnică preţuire a ceia ce reprezintă mijlocul comunicării şi înţelegerii naţiunii – limba noastră cea română. Ca suflet al naţiunii ea s-a transformat într-un mijloc de a-l cunoaşte şi a vorbi de la suflet la suflet atît cu Dumnezeu Creatorul, cît şi cu aproapele, creatura Sa.

De curăţenia ei depinde cultura şi morala neamului, fiind socotită de scriitorul Vasile Alecsandri, ca o „carte de nobleţe a unui neam”.

Cu acest prilej, părintele Ioan Valuţa a participat alături de direcţia r-lui şi a liceului „Hyperion”, la o ceremonie comemorativă a limbii neamului, menţionînd că ea reprezintă unul din cei 4 piloni pe care se zideşte demnitatea unui neam: credinţa, limba, patria şi mama. Nici una nu poate fi exclusă, întrucît preţul lor este viaţa şi jertfa. „Dar vai de poporul care nu ştie să se jertfească pentru aceste sfinţenii, căci va lăsa multă scîrbă urmaşilor lor”, a spus părintele.   

Redacţia