- La data de 28 noiembrie 2009, cînd întreaga creştinătate îl sărbătorea pe marele apărător şi propagator al monahismului secolului al 18-lea, Sf.Paisie Velicicovski, enoriaşii parohiei Sf.Lazăr din incinta cimitirului Doina, au fost cuprinşi de o întristare profundă, ce s-a răspîndit imediat şi dincolo de capitală. Ei erau îndoliaţi de decesul timpuriu al uneia dintre celei mai cunoscute preotese-văduve din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, - matuşca Maria Tudoreanu. Despre valoarea rugăciunilor şi hărniciei ei în ogorul sfintei noastre biserici, ne vorbeşte însăşi prezenţa a 3 arhierei la înmormîntarea ei şi a unui număr impunător de preoţi ce au venit să o petreacă pe ultimul drum. „Ea mi-a fost ca o mamă” – a spus Mitropolitul Vladimir în necrologul său.
- Născută întro familie de 7 copii, educaţi cu frică de Dumnezeu, părinţii Gheorghe şi Ecaterina Valuţa, au ştiut că Maria, ca cea dintîi născută, le va fi şi ca cel dintîi ajutor în viaţă.
- Din copilărie a iubit biserica, şi după exemplul Maicii Domnului, făcea ascultare prin mănăstire, se îngrijea de creşterea fraţilor, iar pentru dragostea sa faţă de locaşul sfînt, era gata să meargă distanţa de 10 km., din satul Oneşti – Străşeni pînă în satul Codreanca, la slujba de duminică.
- Pentru acestea, Dumnezeu a înzestrat-o cu multe daruri, dintre care şi acel de a fi preoteasă şi soţie a regretatului părinte Ioan Tudoreanu. Probabil Dumnezeu, din pîntecele Maicii Sale, a rînduit ca prin inima ei să treacă sabie şi să guste din lacrimile şi bucuriile crucii vieţii ei.
- Astfel că la vîrsta de 30 de ani, soţul decedează, şi de tînără rămîne să-şi crească cei 2 copii ai săi, viitorul preot Tudor, şi fiica Ecaterina.
- Cu Măiculiţa Domnului pe buze, a îndurat văduvia şi pentru aceasta Dumnezeu a răsplătitu-o cu un alt dar. De tînăr, pe urmele tatălui, se preoţeşte fiul ei, părintele Tudor Tudoreanu, care s-a dovedit a fi un slujitor de elită al Mitropoliei Moldovei. Dar sabia iarăşi trece prin inima mamei Maria. Exact la 30 de ani, şi fiul decedează, lăsînd deja construită biserica Sf. Lazăr din cimitirul Doina, 3 băieţi, o soţie – preoteasa Pelaghia, - o mamă epuizată, şi o nouă biserică abia începută. Momentele grele erau pentru preoteasa Maria de o tensiune insuportabilă. Mîhnirea şi tristeţea nu o părăseau. Însă din mila Domnului, pentru răbdarea ei, Dumnezeu o răsplăteşte cu un alt dar, de a se învrednici cu succes să găsească ctitori şi să construiască una dintre cele mai celebre catedrale din cuprinsul Mitropoliei, biserica „Învierea Domnului” din incinta aceluiaşi cimitir. Ca preoteasă, ca constructor, ca croitoreasă de veşminte, ca bunică şi ca om de suflet, matuşca Maria s-a hotărît să-şi petreacă toată viaţa într-un duh monahal, pe teritoriul cimitirului, fiind de folos cu sfaturile şi cu rugăciunile ei permanente atît pentru cei vii ce veneau la ea, cît şi pentru cei răposaţi ce rămîneau cu ea în acel cimitir. De o tărie excepţională de caracter, şi de un curaj religios, matuşca Maria adesea era „invidiată” de preoţi, care regretau că nu a fost şi ea un preot, căci ar fi atins înălţimi impresionante în viaţa bisericii.
-  Şi iată că ajunsă la vîrsta de 69 de ani, cînd de abia a reuşit să se bucure de cele făcute, Dumnezeu o învredniceşte cu adevărat de un sfîrşit creştinesc şi fără de osîndă, aşa cum şi la cerut toată viaţa în rugăciuni. De ziua naşterii, sîmbătă se spovedeşte şi se împărtăşeşte, fiind sărbătoriţi Sfinţii Arhangheli, duminică intră într-o stare de comă periodică, primeşte taina Sfîntului Maslu, iar sîmbăta următoare, de ziua Sfîntului Cuvios Paisie Velicicovski, iubita preoteasă îşi dă duhul în mîinile Domnului, lăsînd un testament spiritual pentru urmaşii săi, şi mărturisind prin viaţa şi moartea sa, un adevărat triumf ce constă în frumuseţea vieţuirii ortodoxe.
- Dumnezeu s-o ierte şi cu drepţii s-o odihnească!

 AO PRO Ortodoxia