Şi El a zis: "Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis,…(Isaia 6,9-10)
În ultimul timp creştinii ortodoxi tot mai fregvent devin martorii diverselor atentate parvenite din partea unor politici pro-europene ale statului (Legea Cultelor,proiectul Anti-discriminare sau islamizare, şi.a ) la adresa Bisericii,clerului şi a comorilor noastre spirituale în general.Tot mai des mass-media anticreştină pune pe cîntarul alegerii fie ”beneficiile” integrării în UE, fie păstrarea „monopolului” social a credinţei ortodoxe.Desigur că pentru cei ne-înbisericiţi, Biserica devine o frînă în calea progresului social, ia mirosind mai mult a naftalina Evului Mediu, decît ca instituţie salvatoatre.Astfel, nu rareori, creştinii sunt etichetaţi ca nişte primitivi, marginali şi izolaţi cel puţin psihologic, mai ales cînd e cazul apărării publice a valorilor credinţei strămoşeşti, în special de insectele otrăvitoare ale liberalismului apocaliptic.Neignorînd şi vinovăţia noastră, ca rezultat al răcirii dragostei şi credinţei, totuşi ţinem bine minte cuvintele Mîntuitorului care ne-a avertizat că: ” În lume necazuri veţi avea pentru numele meu;dar îndrăzniţi căci eu am biruit lumea;...M-au prigonit pe mine, şi pe voi vă vor prigoni;...va veni timpul că tot cel ce vă va ucide, va crede că aduce slujbă lui Dumnezeu”.
Fără a încerca să ne lamentăm în poziţia de victimă, organizarea protestelor ortodoxilor din ultimul timp, în stare de rugăciune şi rugăminţi insistente către guvernanţi, este o axiune pe deplin justificată.Justificarea vine mai ales pe fundalul ignorării de jumătate de an, a dialogului mixt dintre Guvernul RM şi Biserica Ortodoxă, privind revizuirea Legii Cultelor, a înregistrării Islamului şi a Legii Anti-discriminării, dialog promis de însăşi Prim-ministrul RM pe de o parte, de cealaltă a ameninţărilor tot mai imanente prin lansarea unor proiecte legislative anticreştine.
Această capacitate de mobilizare a creştinilor, adevereşte că mai există în ei o scînteie de trezvie spirituală, rîvnă ostăşească şi curaj în mărturisirea şi apărarea valorilor credinţei strămoşeşti , mai ales în faţa acelor demnitari trădători, care desconsideră trecutul nostru spiritual, precum şi limbajul tolerant şi plin de răbdare al Bisericii.Ultimii crezînd sau chiar şi văzînd, că pacea şi smerenia ortodoxilor este mai mult una de natură laşă, militează insistent pentru izolarea bisericii de treburile statului, exact ca în perioada sovietică, perioadă cînd s-au produs cele mai mari atrocităţi asupra umanităţii, ca astfel, închizînd gura Bisericii să le fie mai uşor implimentarea diverselor proiecte diabolice şi antinaţionale, ca cel de homosexualizare sau islamizare a ţării.Ori a tăcea în asemenea momente şi a nu întreprinde axiuni pe măsura gravităţii problemelor, ar însemna, după învăţătura Sf. Grigorie Cel Mare,- o trădare de neiertat, lucru care spre regret se şi întîmplă în mulţi din noi, în special la cei cu doctorate şi viziuni proliberale.Ultimii cu sau fără de sutană, preferă mai degrabă să-şi hulească confraţii săi de potir de tulburarea liniştii false, aducînd bucurie duşmanilor Bisericii, decît să vină cu alternative realiste şi soluţii consistente în lupta cu ameninţările
Da! Ortodoxia este pace şi dragoste!, dar nu inofensivă Fraţilor, după cum unii o văd din ”catacombele” lor cognitive şi steriotipurile moderniste, ci una în ofensivă permanentă cu păcatul,-spune Sf. Serafim Rouse.Ea nu caută la înfăţişarea cantitativă,”nu te teme turmă mică”-spune Hristos şi procentaj covîrşitor ca în lumea islamică, ci la calitatea trăirii duhovniceşti care, spre regret, tot mai mult din nepăsarea noastră, se integrează în limita profeţiilor apocaliptice.Acuma,ca niciodată, noi ortodoxii riscăm să devenim ca nişte protestanţi hiperconformişti în raport cu degradarea postmodernistă impusă de stat, unde fie pacea şi dragosea pietistă substituie curajul jertfirii -mărturisirii credinţei mîntuitoare, fie religia desfrîului sexual substituie religia moralizatoare.Ori după măsura acestei degradări europene, în care noi tindem ”tolerant „să ne integrăm, însăşi Mîntuitorul este clasificat ca fiind primul fundamintalist şi intolerant, fiindcă a protestat contra profanării casei Tatălui său, sau i-a reproşat lui Petru :”Înapoia Mea satano”.(Mt.16,16)
Anume datorită protestelor insistente cu caracter anticipativ, ca cea mai eficientă armă asupra electoratului orb sau indiferent, chiar şi cu riscul unei diminuări a imaginii Bisericii, s-a reuşit totuşi respingerea relativă a Legii Antidiscriminării şi a consecinţelor imanente anticreştine ale raportorului ONU, dl Heiner Bielefildt.Asta o recunosc chiar şi adversarii.De fapt, aşa s-a trebuit de procedat, fără întîrzîieri şi operativ, cu legalizarea islamului şi cu Legea Cultelor, ca să nu fim astăzi vinovaţii disperaţi.
Astăzi mulţi conştientizăm că în aceste timpuri „de pe urmă”, suntem la început de „Golgotă”.Acum greutatea crucii comune depinde cel mai mult de atitudinea activă sau pasivă a fiecărui dintre noi, în parte. Este deja clar că am ajuns la o răscrucere istorică, cînd fie ne înrolăm în lupta cea pentru supravieţuire naţională, chiar şi dacă ar fi necesar să răspundem agresorilor credinţei, apelînd la armele de luptă ale prorocului David contra lui Goliat, Mc. Nestorie contra lui Lie, Sf.Nicolaie contra lui Arie, fără a fi păcat, fie va fi începutul sfîrşitului nostru -spunea Valeriu Gafencu, socotit fiind şi ca sfînt al închisorilor comuniste.De asemenea, în acest sens este convingătoare şi participarea Cuviosului Paisie Athonitul alături de miile de creştini la protestele din anii ,94-95, petrecute în centrul Atenei, contra dictaturii statului de identificare electronică cu pecetea antihristică 666.
Pe lîngă procesele juridice pe care homosexualii deja le-au intentat asupra unor ortodoxi mai activi, scăparea Legii Anti-discriminării la noi, ar însemna începutul ofensivei lor nemiloase prin: 1).Excluderea sub pretextul discriminării, a simbolurilor creştine din spaţiul public (icoane,cruci,diverse procesiuni şi a).2).Persecutarea prin instanţe a preoţilor ce vor condamna deschis păcatele sodomei, sau vor refuza să cunune cuplurile homosexuale. 3). Explozia diverselor proiecte sectare cu scop prozelitist ce ar constrînge Biserica neamului. 4).Fabricarea diverselor compromate la adresa Bisericii, mai ales cu conţinut de sminteală sexuală, pentru ai diminua drastic autoritatea publică şi a.Toate aceste ameninţări deja se practică la scară largă în occident.Oare noi mai avem nevoie de dovezi sau timp de tăcere?Ca şi crestin-ortodox, scuzati-mă!Dar daca nu ne opunem la aşa ceva inseamnă că am orbit cu totul, şi nu ne dăm seama ce se întîmplă astăzi.Istoria ne va taxa amarnic acest act al trădării identităţii noastre spirituale. Iar dacă pentru unii pisimişti, acele timpuri apocaliptice sunt inevitabile, atunci îi îndemnăm să le trăiască ca nişte ortodoxi adevăraţi, adică muceniceşte prin mărturisire-jertfire de sine şi nu prin nepăsarea cea plină de căldicism trădător.
Prorocul David spune:”Cu cel cuvios, cuvios vei fi, cu cel blînd te vei îmblînzi, iar cu cel îndărătnic te vei îndărătnici ”.Să nu uităm întîi de toate Fraţilor, de armele rugăciunii, dragostei şi a răbdării active, mai ales în raport cu adversarii ce ne ameninţă credinţa prin care noi am apărut ca fiinţă, am luat viaţă şi în care aşteptăm învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie Amin Protod.Ghenadie Valuţa Bis.Sf.M.Mc.Dumitru, Anenii noi.