- De mai mult timp, o lucrare tainică dorea o întîlnire duhovnicească dintre Mitropolitul Vladimir şi schiarhimandritul Irinarh Ciobanu. Grija Mitropolitului pentru fiii săi duhovniceşti şi dorinţa părintelui ca spre sfîrşitul vieţii sale să primească o binecuvîntare arhierească, a dus la un prilej de întîlnire sufletească, - „poate chiar şi ultima din viaţa mea”, - a spus părintele Irinarh.

Cu lacrimi în ochi, şi plin de o bucurie duhovnicească, părintele schiarhimandrit a împărtăşit Înalt Prea Sfinţitului acele amintiri plăcute şi frumoase ale tinereţii, pe care le-a petrecut ca ierodiacon şi bucătar alături de cei 4 arhierei ai Basarabiei: Nectarie, Bartolomeu, Ionotan şi Serapion. Ultimul l-a şi ridicat la treapta de preot-schimnic. Rămas de mic fără părinţi, cu mai mulţi fraţi şi surori, părintele în cîteva cuvinte pline de putere duhovnicească, a mărturisit cum în soarta vieţii sale s-au reflectat toate greutăţile şi suferinţele secolului XX, pe care le-a avut de îndurat Biserica, căreia i-a slujit.

Călugărit la Mănăstirea Chiţcani, în 1946, apoi prigonit, urmărit ca şi alţi călugări rîvnitori, a fost nevoit să se ascundă prin „crăpăturile” timpului. Însă din voia lui Dumnezeu, ajuns la cei 86 de ani, s-a învrednicit de binecuvîntarea Mitropolitului, de a reveni înapoi la Chiţcani, unde să-şi găsească odihna la vremea voită de Domnul.

- „Desigur că această soartă i-a cuprins pe mai mulţi creştini ce au dorit în acele timpuri să ducă o viaţă în şi cu Hristos”, - a spus Vlădica Vladimir, - exemplificînd şi soarta grea a părinţilor săi, tatăl Vasile şi maica Vera, şi a rudelor familiei ce slujeau bisericii. „Regretabil că astăzi în biserică rămîn tot mai puţini duhovnici”, - a spus Vlădica, confirmînd astfel numărul mare de fii duhovniceşti ce-l vizitau şi îl vizitează pe părintele Irinarh, pentru a-şi dobîndi pacea sufletească şi a se adăpa din sfaturile şi izvoarele înţelepciunii sale duhovniceşti.

Duhovnic a mulţi creştini, preoţi şi chiar arhierei (P.S.Dormidont), a dorit ca în partea finală a întîlnirii, cu prilejul postului, iertîndu-se, să-şi ia rămas bun de la ÎPS Vladimir, rugînd pe Dumnezeu ca următoarea dată să se întîlnească cu el la „Poarta Raiului”.

- Mergînd şi închinîndu-se la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăţ, aflată în Catedrala Mitopolitană, părintele cu lacrimi în ochi a mulţumit Maicii, pentru această vizită, şi asociaţiei „PRO Ortodoxia”, care a contribuit la organizarea întrunirii.